Prima zi a Noului An, care marchează şi sărbătoarea Sfântului Vasile, dominată, în trecut, dar şi prezent, de practici şi ritualuri magice, mai păstrează şi în prezent unele semnificaţii mistice, asociate cu începerea unui nou ciclu al vieţii.
Un număr mare de practici magice şi ritualuri se săvârşeau în această zi, ce marchează începutul, nu doar al unul nou an, dar şi, în mod simbolic, al unui nou ciclu de viaţă.
Un nou ciclu de viaţă
Prezenţa Sfântului Vasile este şi ea explicată diferit, prin prisma mitologiei populare. În unele locuri, Vasile este considerat a fi chiar numele de botez al lui Iisus Cristos, alteori apare ca fiind primul petrecăreţ, cel care a iniţiat tradiţia sărbătorii care îi poartă numele.
Prima zi a anului este considerată un moment propice pentru desfăşurarea practicilor magice. Pe de o parte, 1 ianuarie reprezintă un moment de cumpănă - cea dintre ani -, care, în funcţie de buna cunoaştere a tradiţiilor mitologice, poate fi interpretată în sensul dorit de fiecare; pe de altă parte, este o zi fastă prin excelenţă, este prima zi a anului, a unui nou interval de timp.
De la Sfântul Nicolae la Sfântul Vasile
Integrându-se în perioada mai largă a sărbătorilor de iarnă, ce debutează în ziua de Sfântul Nicolae, obiceiurile ce au drept scop uratul revin la domeniul fundamental al vieţii omului simplu de la ţară: muncile agricole, fertilitatea câmpului, roadele bogate etc. Astfel, "Semănatul", "Pluguşorul", "Plugul cel Mare" şi "Vasilica" sunt cele mai importante texte "magice" care se rostesc în prima zi a anului şi au o valoare colectivă puternică: sunt adresate individual, fiecărui gospodar în parte, dar acelaşi conţinut se referă şi se repetă pentru toţi membrii comunităţii.
Sorcova – magia primei zile
De asemenea, în categoria manifestărilor colective bazate pe principiile "magiei primei zile" se integrează şi textele ce urează bunăstare fizică şi materială individului: "Sorcova" sau colindele de Sfântul Vasile (care le urează celor apropiaţi sănătate şi putere de muncă).
Sfântul a trăit în secolul IV
Sfântul Vasile cel Mare, sărbătorit în prima zi a anului nou, a trăit între anii 330 şi 379, în vremea împăratului Constantin.
Sfântul Vasile s-a născut în Cezareea Capadochiei, din părinţi credincioşi şi înstăriţi, Emilia şi Vasile, tatăl său fiind dascăl în cetate. Iubitor de învăţătură şi înzestrat pentru carte, Sfântul Vasile şi-a îmbogăţit cunoştinţele învăţând în şcolile din Cezareea, Bizanţ şi Atena, la cea din urmă cunoscându-l pe Sfântul Grigorie de Nazians, cu care a legat o strânsă prietenie.
A fost înălţat la rangul de arhiepiscop al Cezareei în anul 370, în vremuri grele pentru Biserică. Sfântul Vasile a dus o luptă aprigă, prin scris şi cuvânt, luminând creştinătatea şi apărând dogma Sfintei Treimi. Sfântul Vasile a murit la vârsta de 50 de ani, în ziua de 1 ianuarie, intrând în istoria creştină cu numele de Sfântul Vasile cel Mare.
Apără de duhuri rele
În tradiţia populară, Sfântul Vasile apare înfăţişat cu mai multe "chipuri". Astfel, el apare ca unul dintre sfinţii care au făcut minunile cele mai mari, fiind păzitor de duhuri rele, cu "mare putere asupra dracilor". Astfel, cu rugăciunile lui se scot duhurile rele şi necurate din oameni.
sursa:
sursa:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu